nepotrivit

vine iarna. va aluneca, oare, iarasi piciorul ratiunii pe gheata lucie a noului an, cum a mai facut-o de atatea ori, fara sa traga vreo invatatura?

-si trec prin ceata deasa ce m-a speriat a treia oara saptamana asta,
si simt cum imi intra un zgarci sub piele;

-alunec pentru a 11-a oara, dar, nu e problema mea in asta dimineata,
vreau sa alerg, sa dansez, sa sorb o ciocolata calda; o iau spre scoala;

-barbia-mi amortita vroia sa urle dupa tine, tu esti in fata, tu esti?sau ceata imi joaca feste? te strig, si tip... -da, nu erai tu!
cat de ... nepotrivit.


-mai merg putin, inca putin, cu pasi marunti precum o geisha care a invatat prima lectie din viata sa, dar prea tarziu caci zaresc un amic, iar toate detaliile din jur dispar.


-cat de nepotrivit sa admiri imprejurul intr-o zi cu ceata, cu gheata, cu frig morbid ce amorteste fata si mainile si urechile devin doua petale de trandafir sangeriu, iar tot ce iti doreai era o bautura fierbinte ce abureste si imparte un miros de ciocolata... sau poate un somn bun si o trezire la pranz.


--cat de nepotrivit, cat de ???