la 18 ani

parcă ai rămas singurul nebun din oraş
cu un pahar de vodkă în loc de amintiri
încerci să le îngropi şi alea ce ţi-au rămas
te vezi pictat în culori stridente
dar nu uitat într-un colţ pustiit
începi să priveşti lumea din nou
dar nu te recunoşti în ea
trăieşti ca păianjenii în spatele oglinzilor
nu regăseşti aroma zilelor de mai
pe care le-ai pierdut înfundat într-un fotoliu răblăjit
visezi norii albi pe care i-ai atins cândva
era plăcut şi magic
totul părea pentru totdeauna
totul era decupat dintr-o revistă irealistă
şi vedeai cum curg toate în jurul tău
nu vroiai să le opreşti,stăteai
le priveai
arătau atât de surreal în mintea ta,
un banal om îşi arunca amarul pretutindeni
absurditatea te înconjura
îţi plăcea să priveşti
la 18 ani ...